Aprecierea francezilor pentru talentul românesc le-a adus recunoașterea internațională multor artiști, filosofi și scriitori care au părăsit țara natală la un moment dat în carieră.

Îți prezentăm, în rândurile următoare, trei mari personalități române pentru care Franța a fost a doua casă:

Emil Cioran

Filosoful Emil Cioran s-a stabilit la Paris în 1937 și a locuit aici până la sfârșitul vieții sale, în 1995. A supraviețuit după război în capitala Franței având slujbe temporare, printre care și cea de director de colecție la editura Plon. Cu toate că Franța a fost a doua casă pentru filosoful român, acesta a recunoscut în numeroase rânduri că s-a simțit un străin.

Emil Cioran, alături de Mircea Eliade și Eugen Ionescu, se numără printre marile personalități cu care România se mândrește, dar care au fost denigrate la vremea lor. Abia din 1988 autoritățile de la București au început să publice fragmente din opera sa, datorită notorietății filosofului.

Emil Cioran a scris eseistică, filosofie și estetică. Printre temele care se regăsesc în operele lui Emil Cioran se numără sensul tragic al istoriei, contingența ființei umane, păcatul originar, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, obsesia absolutului și refuzul consolidării prin credință. După ce s-a stabilit în Franța, Emil Cioran a abandonat româna în favoarea francezei, limbă în care a scris până la moartea sa.

Constantin Brâncuși

Născut în 1876, la Hobița, în Gorj, Constantin Brâncuşi a învăţat să sculpteze în lemn din copilărie, reuşind de la vârste fragede să realizeze diferite unelte şi obiecte casnice. În 1894, s-a înscris la şcoala de meserii din Craiova, unde a învăţat, printre altele, tainele tâmplăriei şi a sculpturii în lemn. Ulterior, a urmat Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti și a primit un post de profesor de caligrafie şi desen, în oraşul Mizil, însă l-a refuzat și a revenit la Hobiţa.

La vârsta de 27 de ani a plecat pe jos la Paris. În anul 1905, sculptorul a fost admis la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, iar cetăţenia franceză a obținut-o în 1952. Perioada de afirmare a fost între 1907 și 1910, când a realizat trei mari opere de tinereţe: „Rugăciunea“, comandă pentru cimitirul din Buzău, „Sărutul“ și „Cuminţenia Pământului”.

Ultima dorinţă a sculptorului, care a murit în 1957, a fost ca atelierul său din Paris, în care avea peste 80 de lucrări, să fie transformat în muzeu.

În România, Constantin Brâncuși a început să fie apreciat abia în 1964. Drept urmare, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu „Coloana (recunoștinței) fără sfârșit“, „Masa tăcerii“ și „Poarta sărutului“ a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi dărâmat.

George Enescu

Violonist, compozitor, dirijor, pianist și profesor, George Enescu și-a desfășurat activitatea întreaga viață între țara natală și cea adoptivă – Franța. Născut în 1881, George Enescu a manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de patru ani. La vârsta de cinci ani a susținut primul său concert și a urmat studii de compoziție.

Între anii 1888 și 1894 a studiat la Conservatorul din Viena, iar între 1895 și 1899 a studiat la Conservatorul din Paris.

Un moment important în cariera sa artistică a fost concertul cu lucrări în primă audiție care a avut loc în data de 11 iunie 1897 la Petite Salle Pleyel. În 1898 debutează în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română“. Ca violonist a debutat, la Paris, în anul 1900.

La începutul Primului Război Mondial, în 1914, George Enescu a obținut un permis de ședere în Franța și unul de liberă circulație, putând să susțină recitaluri de binefacere atât în România, cât și în Franța.

În 1946, din cauza regimului politic nou instaurat, George Enescu a părăsit definitiv țara natală. După un turneu de câteva luni în Canada și Statele Unite, muzicianul român a ajuns în Franța, unde a locuit până la sfârșitul vieții, în 1955.

Franța i-a primit cu multă căldură pe unii dintre cei mai talentați românii și le-a oferit spațiul propice de afirmare.

Sursă foto: Tomas Marek/ Shutterstock